Artroza genunchiului(gonartroza) este o afectiune cronica, degenerativa, care nu se vindeca de la sine. Trebuie intervenit in stadii cat mai timpurii pentru a avea rezultate favorabile si complicatii minime, in caz contrar, (more…)
Dermatita atopica (din greaca atopos – neobisnuit) este o afectiune care provoaca uscarea excesiva a pielii, bariera cutanata este alterata genetic iar pielea nu poate oferi o apare potrivita impotriva bacteriilor de pe suprafata ei si apar suprainfectii. Apare la persoanele predispuse genetic sa dezvolte si alte afectiuni atopice cum ar fi astmul bronsic si rinita alergica.
Dermatita atopica debuteaza 60% in prima copilarie, cu usoara predominanta la baieti.
In ultimii 10 ani, prevalenta dermatitei atopice a crescut de 2-3 ori datorita:
-poluarii atmosferei, trafic intens de masini,
-Alergene la domiciliu, coabitare (acarieni, pisici, caini).
-Cresterea standardului de igiena, care implica cresterea agresivitatii asupra pielii a produselor chimice,
-Mame fumatoare,
-Aditivilor chimici din alimente,
-Introducerea de alimente noi (fructe exotice, arahide etc).
-Diversificare precoce.
-Ipoteza igienei – curatarea excesiva, utilizarea antibioticelor frecvent, vaccinari multiple au redus rata infectiilor in copilarie. Rezulta lipsa colonizarii cu enterococi si bifidobacterii, care stimulau imunitatea (Limfocitele TH1) inducand o toleranta imunologica. De aici teoria suplimentarii cu probiotice inca din primele zile de viata chiar si pe perioada sarcinii.
Ea se imparte in functie de varsta in:
-dermatita atopica a copilului mic (sub 2 ani).
-dermatita atopica a copilului peste 2 ani.
-dermatita atopica a adultului- aproximativ 10% din formele juvenile persista la adult.
Atopicii pot prezenta manifestari oculare dar si reactii alergice la medicamente, alimente, intepaturi de insecta. Eruptia dentara, infectiile respiratorii pot declansa un puseu de dermatita atopica
Obiectivele tratamentului sunt: refacerea barierei cutanate, combaterea inflamtiei, remiterea pruritului.
Ce putem face acasa?
– Emolientele zilnice scad necesarul de tratament topic (dermatocorticoizi, inhibitori de calcineurina). Ele se administreaza de mai multe ori pe zi, pe pielea umeda, preparate fara alcool, parfum, uleiuri esentiale. Se folosesc si in perioada de “liniste” a bolii. Pielea trebuie spalata cu geluri/ulei de dus special formulate pentru atopici (fara parfum, alcool, uleiuri esentiale).
-Se recomanda purtarea de materiale naturale, fara lana sau fibre sintetice.
-Dusurile trebuie sa fie scurte si au efect favorabil calmand pielea.
-Pe cat posibil trebuie inlaturate din casa produsele chimice (detergenti hipoalergenici, fara balsam rufe, produse de curatenie agresiva- inlocuirea acestora cu aparate de curatare prin abur), folosirea purificatoarelor de aer, inlaturarea parfumurilor din produse cosmetice si de uz casnic.
-Parintii trebuie sa evite fumatul in prezenta copilului.
-Mancarimea este fecventa iar datorita scarpinatului pot aparea suprainfectii. Se recomanda taierea unghiilor cat mai scurt si cat mai des. Pentru calmarea pruritului se pot folosi comprese cu apa rece sau folosirea unei ape termale de la frigider si tapotarea usoara a pielii.
Din pacate dermatita atopica are un impact major psihologic asupra copilui de aceea uneori sunt necesare sedinte de psihoterapie.
Histerosonografia este o procedura minim invaziva, efectuata fara spitalizare, extrem de utila tuturor femeilor ce doresc obtinerea unei sarcini, facand parte din investigatiile pentru infertilitatea cuplului.
Ficatul Gras non-alcoolic(FGNA) este una dintre cele mai frecvente cauze de afectare hepatică cronică, iar incidența acestei patologii este în creștere semnificativă. Boala Ficatului Gras NON-ALCOOLIC(BFGNA) este împărțită în două categorii: tipul I – Ficatul gras non-alcoolic(FGNA), tipul II – Steatohepatita non-alcoolică(NASH).
Steatohepatita non-alcoolică(NASH) este caracterizată printr-un risc crescut de morbiditate și mortalitate hepatică deoarece în timp, poate dezvolta fibroza hepatică severă, ciroză și carcinom hepatocelular, dar și complicații sistemice precum ar fi: boli cardiovasculare si complicațiile acestora.
Aluniţele sau nevii pigmentari sunt formaţiuni tegumentare circumscrise care apar datorită proliferării anormale a melanocitelor. Nevii pot fi prezenţi de la naştere (nevi congenitali), sau se pot dezvolta pe parcursul vieţii (mai ales la adolescenţi). Ei pot fi plaţi sau protuberanţi, pot varia ca şi culoare de la roz la maro închis sau negru. (more…)
Electrorezectia cu ansa diatermica(ERAD, alte denumiri: LEETZ, LEEP) este una dintre cele mai eficiente metode in abordarea displaziilor de col de grad inalt(CIN II/CIN III, HGSIL), descoperite dupa examenul citologic al colului uterin-Papanicolaou si colposcopie.
CEFALEEA se referă la durerea resimțită de către pacient la nivelul structurilor extremității cefalice (capului). Aceasta reprezintă unul dintre cele mai frecvente simptome pentru care pacientul solicită un consult neurologic.
Chiar dacă de cele mai multe ori nu ascunde o patologie gravă, evaluarea cefaleei poate fi uneori o provocare, existând situații în care acest simptom poate trăda o afecțiune severă.
Prevalența cefaleelor (durerilor de cap) este de aproximativ 96% in populația generală, fiind mai frecventă la genul feminin. Dintre acestea, 40% sunt cefaleele de tip tensional și 10% migrenele.
Hipotiroidia este cea mai frecventa boala endocrina, afecteaza 1 din 6-8 femei, mult mai rar pe barbati, si este consecinta functionarii anormale a glandei tiroide. (more…)
Colposcopia reprezinta o procedura de examinare amanuntita a colului uterin, vaginului si vulvei pentru a evidentia semne de boala.
Prostata este o glandă accesorie a aparatului genital masculin, care se află la baza vezicii urinare și care înconjoară porțiunea initială a uretrei , iar creșterea în volum a acesteia realizează comprimarea în timp a uretrei, determinând modificari ale actului micțional.
Semnele și simptomele care ar trebui să atragă atenția asupra posibilei existente a unui adenom de prostată sunt rezultatul obstrucției subvezicale (comprimarea uretrei incipiente) provocate de mărirea în volum a prostatei și mecanismele adaptative ale vezicii urinare.