Adenomul de prostată, cunoscut şi sub denumirea de hipertrofie benignă de prostată, se defineşte ca o tumoră benignă care apare la bărbat pe măsură ce înaintează în vârstă. Este cea mai frecventă afecţiune care afectează aproximativ jumătate din bărbaţii cu vârsta de 50 de ani şi la 90 % din bărbaţii peste 75 de ani.

Adenomul de prostată are mărimea şi greutatea variabile, oscilând de la 40-50 g până la peste 300 g. Gravitatea tulburărilor nu depinde întotdeauna de mărimea adenomului.

Adenomul de prostată reprezintă un obstacol permanent în evacuarea urinară, având ca rezultat creşterea presiunii în vezica urinară. Iniţial în încercarea de a evacua urina, detrusorul (mușchiul) vezicii urinare se va hipertrofia (mări în dimensiuni), pentru ca mai apoi, compensarea prin hipertrofiere să nu mai fie eficientă, drept urmare va apărea reziduu vezical-iniţial minor, deci urina nu mai poate fi evacuată complet din vezică în timpul acutlui micţional (faza compensată). Neglijat adenomul de prostată trece în faza decompensată care este reprezentată de subţierea pereţilor vezicali cu apariţia rezidului vezical important instalându-se retenţia cronică incomletă de urină. Persistenţa în continuare a obstacolului subvezical duce la apariţia complicaţiilor evolutive (diverticuli vezicali, reflux vezico-ureteral, infecţii, litiază vezicală, etc.), iar în final apare retenţia cronică completă de urină prin pierderea completă a capacităţii de contracţie a musculaturii vezicale.

Obstrucţia subvezicală duce şi la modificări ale aparatului urinar superior, care la început se hipertrofiază prin hiperperistaltism, iar ulterior se dilată şi devin hipocontractile - faza decompensată tradusă prin uretero-hidronefroză cu atrofia parenchimului renal şi apariţia insuficienţei renale, element de mare gravitate terapeutică şi prognostică.

Simptomele adenomului de prostată sunt extreme de variate şi de foarte multe ori fazele incipiente nu alarmează pacientul, fapt ce duce la întârzierea diagnosticului.

Simptomele iniţiale care ar trebui să atragă atenţia sunt  reprezentate de urinare frecventă în timpul nopţii (mai mult de 2 ori), disuria, jet urinar slab, intermittent sau interrupt cu presiune slabă, urinare prelungită, senzaţia de golire incompletă a vezicii urinare, senzaţia imperiosă de a urina apărută brusc, uneori imposibil de amânt, infecţii urinare repetate, hematurie (sânge în urină) iniţială, toatală sau intermitentă (dată de litiaza vezicală)

Diagnosticul adenomului de prostata și a posibilelor sale complicații se stabilesc de către medicul  urolog în urma istoriculul bolii, simptomatologiei, examinării clinice (tușeul rectal) și a investigațiilor paraclinice.

Ecografia de aparat urinar este obligatorie pentru măsurarea volumului prostatic și a reziduului vezical cât și a eventualelor complicații. Anumite cazuri necesita efectuarea examenelor urodinamice.

            Evoluţie

În general, evoluţia adenomului de prostată este lentă, progresivă, desfăşurată pe mai mulţi ani de zile. Alteori evoluţia este precipitată de accidente şi complicaţii care determină bolnavul să se adreseze specialistului pentru tratament.

Avand în vedere complexitatea adenomului de prostată, este esentială prezentarea pacientilor la medicul  urolog, înca de la primele simptome.

Dr. Ionela Mihai
Medic specialist urolog

CENTRUL MEDICAL PROCTOVEN
Tel. Programari 0369/410858 sau 0735/545530