Psihiatria în era AI-ului, suntem pregătiți să ne reinventăm?

Dr. Jidveianu Cristina-Alexandra,

Medic specialist psihiatru

Este adevărat că în viitor Inteligența Artificială va elimina locurile de muncă? În niciun caz, dar, într-adevăr, va modifica mult modul în care activăm și natura joburilor. S-a discutat mult despre impactul AI în medicină, dar, ca să punem o întrebare mai specifică, în ce fel va schimba inteligența artificială Psihiatria, o disciplină în care până acum relația medic-pacient a fost esențială pentru reușita terapeutică? Și mai important, cum va fi afectată sănătatea mintală a populației de această explozie de tehnologie? E societatea pregătită să se adapteze? Un medic psihiatru răspunde la unele dintre cele mai frecvente întrebări legate de Inteligența Artificială.

În ce fel ajută AI-ul Psihiatria în ziua de azi?

Pe lângă rolul de motor rapid de căutare prin care utilizatorii aplicațiilor de AI caută informații despre medicație (indicații, efecte adverse, contraindicații) sau despre diverse patologii psihiatice (depresie, anxietate, burnout), utilizatorii pot chestiona aceste aplicații (ChatGPT, Gemini, Claude, Grok etc.) și în legătură cu propriile simptome. Își pot descrie acuzele, primind indicații orientative asupra diagnosticului și chiar opțiuni de tratament. Merg mai departe spre a spune că multe persoane folosesc AI-ul ca pe un fel de terapeut căruia i se confesează despre diverse stări emoționale, conflicte, griji și dificultăți cu care se confruntă în viața personală.

Este acest lucru benefic sănătății mintale sau este o capcană?

Răspunsul nu este unul definitiv, ci vine cu multe nuanțe. Depinde de modul în care folosim AI-ul. Dacă îl folosim ca pe o resursă capabilă să ne informeze și să ne orienteze într-o anumită direcție legată de problemele noastre de sănătate, atunci da, este benefic. Însă platformele care folosesc AI-ul nu au gândirea medicală și critică a unui specialist cu ani buni de studiu și experiență clinică; nu văd cazurile în complexitatea lor și nu le tratează personalizat și adaptat. Pot oferi niște informații orientative, lucru foarte bun pentru ca utilizatorul să își facă o idee legată de chestiunile cu care se confruntă.

De multe ori însă, AI-ul dă erori de diagnostic și de tratament, confundă clase de medicamente sau oferă informații eronate ori care nu sunt conforme cu practica clinică și cu nevoile adaptate pacientului. Da, progresează și învață continuu, dar nu poate suplini experiența clinică și interacțiunea umană, nu înțelege contextul social sau cultural în care se află pacienții.

La fel ca și în cazul psihoterapiei, cumva simulează empatia și oferă niște direcții inspirate din diverse tehnici terapeutice (de exemplu: tehnici de reglare emoțională, identificarea gândurilor automate, expunerea treptată). Ceea ce nu este un lucru rău — te poate ajuta când ești într-o criză emoțională, când te confrunți cu diverse dileme și nu ai posibilitatea de a merge la un terapeut sau de a discuta cu cineva de încredere. Ajută ca descărcare emoțională și îți oferă un spațiu în care te poți confesa și primi un feedback. E un lucru extraordinar, însă nu poate compensa cunoștințele și experiența unui psihoterapeut care adaptează tehnicile și metodele situației și personalității clientului, dar mai ales care oferă empatie autentică, ascultare activă și experiența unei interacțiuni interumane care, prin ea însăși, are un rol reparator.

În plus, AI-ul are tendința de a valida ceea ce spune utilizatorul, de a-i da dreptate chiar și în situațiile în care acest lucru îi face un deserviciu și îi întărește niște cogniții eronate.

Așadar, trebuie să ne folosim de această resursă ca de o facilitate cu rol orientativ și informativ, ca pe un auxiliar al tratamentului, dar nu ca pe un suplinitor al acestuia. Este important să o privim atât cu interes, cât și cu scepticism și să nu cădem în capcana unei rezolvări prea facile a unor probleme complexe.

Cum va ajuta AI-ul Psihiatria pe viitor?

Ca un instrument care ne poate facilita munca:

● Mecanisme de screening: Poate ușura triajul prin stabilirea unui diagnostic orientativ, clasificarea patologiilor după gradul de severitate, evaluarea riscului suicidar etc. Va funcționa ca un mecanism de screening până când pacientul ajunge la un medic care îl va evalua, îl va asculta activ și îl va trata corespunzător, oferind acea alianță medic-pacient care nu poate fi înlocuită de niciun sistem alternativ.

● Reducerea birocrației: AI-ul poate ajuta prin completarea automată a fișelor pacienților, redactarea scrisorilor medicale, organizarea informațiilor și transcrierea consultațiilor. Aceste aspecte scriptice fiind automatizate, medicul se va putea dedica mai mult pacientului.

● Cercetare medicală: AI-ul este un instrument greu de neglijat, capabil să evalueze și să filtreze o cantitate uriașă de informații, pe care le livrează analizate și rezumate în doar câteva secunde. Astfel, ușurează munca sisifică de cercetare, oferind mai mult timp și mai multe resurse pentru noi descoperiri științifice.

Dar, făcând abstracție de medicină sau psihiatrie și referindu-mă la întreaga piață a muncii, nu știm încă dacă AI-ul va reduce atât de semnificativ munca încât să ne furnizeze mai mult timp liber. În timpul Revoluției Industriale, muncitorii credeau că mașinile le vor reduce considerabil atribuțiile și orele de muncă, dar nu a fost neapărat cazul. Iar acum, când dispunem de atâta tehnologie, suntem parcă mai ocupați și mai obosiți ca niciodată, iar sănătatea noastră mintală este tot mai fragilă.

Cum va impacta AI-ul sănătatea mintală pe viitor?

Aceasta este una dintre marile dileme etice contemporane. Tendința aplicațiilor bazate pe Inteligență Artificială de a fi foarte agreabile, de a ne valida chiar și atunci când gândim eronat, de a răspunde prompt la orice cerere și de a oferi replici filtrate și inteligente — toate acestea vor crea standarde nerealiste pentru interacțiunile interumane.

Generațiile noi riscă să devină tot mai însingurate; nu vor mai avea atracție și disponibilitate pentru interacțiuni interumane reale, devenind perfecționiste, nerăbdătoare și cu o toleranță redusă la frustrare. Vor simți nevoia de satisfacție imediată, nu vor mai tolera disconfortul și nu vor mai ști să citească tonul vocii, mimica feței, răspunsurile abstracte sau replicile evazive.

Mai mult, tinerii nu își vor mai folosi abilitățile intelectuale la o capacitate suficientă, devenind mai comozi și substimulați prin primirea tuturor lucrurilor de-a gata. Vor înlocui de multe ori comunicarea cu persoane reale cu AI-ul, iar asta va duce la o retragere socială marcată și la dificultăți în gestionarea complexității relațiilor sociale, inclusiv a celor de cuplu. Iar acesta este un mare minus, pentru că sănătatea mintală nu poate exista fără oameni.

Concluzie

Inteligența Artificială este un fenomen apărut recent, cu o evoluție atât de accelerată încât noi, oamenii, nu am reușit încă să ne adaptăm suficient. Nu trebuie să fim reticenți și să o respingem, pentru că beneficiile ei, atât în activitatea profesională, cât și în dilemele din viața de zi cu zi, sunt enorme. Însă un grad de scepticism și de simț critic este absolut necesar pentru a filtra informațiile primite, astfel încât inteligența artificială să nu o înlocuiască pe cea biologică.

Ar trebui folosită ca un instrument care ne facilitează munca și ne ajută să devenim mai informați, mai specializați și mai abili, nu ca o mașinărie care să gândească în locul nostru. Aspectele noi ale vieții noastre nu trebuie privite nici cu naivitate, nici cu denigrare automată, ci cu mai mult echilibru, disponibilitate și curiozitate.