Sindromul cardiometabolic sau sindromul de insulinorezistență reprezintă un cumul de factori cardiometabolici care în timp favorizează creșterea incidenței bolilor cardiovasculare și a diabetului zaharat de tip II.
Prevalența sindromului cardiometabolic și a obezității au devenit un subiect de actualitate în lumea medicală din pricina sedentarismului și a alimentației hipercalorice.
Mortalitatea de cauză cardiovasculară ocupă un loc fruntaș în Europa conform ultimelor statistici și anume 45% din totalul deceselor. Mai mult de 1.4 milioane de oameni mor în fiecare an în Europa din cauza infarctului miocardic acut, accidentului vascular cerebral.
În întreaga lume aproximativ unul din 11 adulți are diabet zaharat iar previziunea OMS este că în anul 2045 se va ajunge la 81 milioane de persoane.
Factorii de risc pot avea în vedere o moștenire pe linie familială (boli coronariene premature, hipertensiune, hiperlipidemie, diabet, fumat, vârsta, sexul (riscul este mai mare pentru persoanele de sex masculin și persoanele post menopauză).
Suspiciunea prezenței acestui sindrom trebuie să apară în fața unui pacient care prezintă cel puțin trei criterii din următoarele:
Sindromul cardiometabolic are o componentă genetică dar și o componentă modificabilă prin corectarea comportamentului alimentar și a stilului de viață la modul general. Riscul de instalare a bolii cardiace se poate face prin determinarea hs-CRP care va fi mai mare de 2mg/dl și apolipoproteina B care va fi mai mică de 0,8g/l.
Dieta are un rol extrem de important prin conținutul de grăsimi, aportul de vitamina D și minerale (magneziu). Se încurajează consumul de acizi grași monosaturați deoarece aceștia scad nivelul total al colesterolului LDL și pot crește colesterolul bun HDL.
Dieta mediteraneană este recomandată pacienților cu boli cardiovasculare, numeroase studii dovedind efectele sale benefice. Alimentele bogate în acizi grași monosaturați cum ar fi uleiul de măsline, nucile, migdalele, caju, ulei de rapiță, avocado, untul de arahide trebuie consumate cu moderație însă, deoarece aduc un aport caloric important.
Consumul de acizi grași polinesaturați cum ar fi peștele, uleiul de in, nucile este de asemenea recomandat.
Grăsimile saturate trebuie sa fie consumate sub 10% din aportul zilnic. O atenție deosebită trebuie acordată și aportului de vitamina D numeroase studii demonstrând relația dintre nivelul scăzut de 25 OH cholecalciferol (sub 20-30ng/ml) și apariția sindromlui cardiometabolic.
Aportul suficient de vitamina D îmbunătățește răspunsul la insulină, reglează tonusul vascular și contribuie la reglarea valorilor tensionale.
Magneziul are rol în reglarea metabolismului lipidelor cât și în reglarea disfuncției din pereții arteriali. Valori mai scăzute de 1,8mg/dl impune inițierea tratamentului cu Mangeziu.
Restricția calorică cu minim 500kcal/zi față de normal ajută la reducerea circumferinței abdominale. Activitatea fizica de tip aerob este încurajată (bicicleta, înnot, jogging, gimnastică) minim 30min/zi sau 150 min /săptămănă în schimb exercițiile izometrice nu sunt indicate.
Abandonul fumatului este de asemenea încurajat iar consumul de alcool nu ar trebui să fie mai mare de 30g/zi.
Pe lângă măsurile nonfarmacologice recomandate foarte important este și tratamentul farmacologic care se utilizează pentru corectarea lipidelor ( statine, fibrați). Sub tratament se recomandă ca LDL colesterolul sa ajungă sub 100mg/dl, trigliceridele sub 150mg/dl.
Controlul glicemiei este foarte important iar hemoglobina glicozilată la diabetici ar trebui să fie sub 7%. Tensiunea arterială trebuie de asemenea monitorizată și controlată prin dietă, sport și antihipertensive dacă este necesar pentru a nu depăsi valoare de 140/90mmHg.
În concluzie acest sindrom din pricina căruia se pot instala afecțiuni cadiovasculare (boala cardiacă ischemică, boală arterială periferică) și diabet zaharat are răsunet asupra speranței de viată cât și a calității vieții pacientului deoarece pot să apară complicații precum accident vasclar cerebral, infract miocardic. Aceste complicații se dezvoltă în mai puțin de 15 ani și din acest motiv este necesară investigarea și tratarea cu rigurozitatea a acestui sindrom sub îndrumarea medicului specialist și ținerea sub control prin efortul comun al medicilor de diferite specialități cât și al pacientului.
Dr.Lupu-Petria Alexandra Delia medic specialist Boli Interne
Doctorand Facultatea de Medicină Victor Papilian, ULBS
