Osteoporoza reprezintă o boală a scheletului caracterizată printr-o densitate minerală osoasă scăzută și deteriorarea microarhitecturii osului conducând la fragilitate osoasă și la creșterea riscului de fractură, în urma unui traumatism minor precum cădere de la același nivel, tuse sau strănut. Osteoporoza mai poate fi definită și prin prezența unei fracturi sau existența unei fracturi în antecedente.

Duritatea osului este determinată de prezența a două trăsături importante: densitatea osoasă (care poate fi apreciată prin măsurarea cu DXA), și calitatea osului (care este greu de cuantificat). Masa osoasă maximă reprezintă maximul de masă osoasă și densitate care poate fi atins din perioada de creștere și până la vârsta adultă.
Osul se află într-un proces continuu de modelare și remodelare osoasă, care ajunge la un echilibru până la vârsta de 30 de ani. Odată cu înaintarea în vârstă, în special, în postmenopauză această densitate minerală osoasă scade și împreună cu alți factori de risc cum ar fi: ereditatea, sexul (sexul feminin este mai predispus decât cel masculin), rasa (caucaziană și asiatică), istoricul familial de fracturi de șold reprezintă factorii de risc nemodificabili care influențează apariția osteoporozei. Factorii de risc modificabili sunt: statusul nutrițional, factori endocrini (steroizi sexuali, calcitriol, axul GH-IGF-1), factori mecanici (activitate fizică, greutatea corporală), alte afecțiuni (boala celiacă, boala Crohn, lupus, cancer, mielom multiplu, diabet zaharat, hipertiroidismul, hiperparatiroidismul), fumatul, consumul excesiv de alcool.
Osteoporoza poate fi primară când apare ca rezultat al înaintării în vârstă la femeile aflate la menopauză datorită pierderii protecției estrogenice asupra osului, sau secundară când există o cauză subiacentă apărută indiferent de vârstă (osteomalacie, hipertiroidism, hiperparatiroidism, boala inflamatorie intestinală, corticosteroizi administrați pentru o perioadă mai mare de 3 luni).
Cele mai frecvente fracturi asociate osteoporozei apar la nivelul coloanei vertebrale, șoldului și încheieturii mâinii. Peste 200 de milioane de oameni sunt diagnosticați cu osteoporoză în întreaga lume.
Diagnosticul osteoporozei, se face cu ajutorul unui aparat tipic de absorbțiometrie duală cu raze X (DXA) care utilizează niveluri scăzute de raze X și este nedureroasă. În urma acestei evaluări, vom afla detalii despre densitatea minerală osoasă și riscul de fractură, la nivelul coloanei, șoldului sau antebrațului. Radiografiile osoase ne pot fi de folos în identificarea unei fracturi. DXA este necesară tuturor femeilor în jurul vârstei de 65 de ani sau aflate la menopauză care asociază și alți factori de risc, iar la bărbați în jurul vârstei de 70 de ani sau mai devreme dacă prezintă factori de risc asociați.
Prevenția și tratamentul osteoporozei se bazează pe adoptarea unor măsuri igieno-dietetice: o dietă bogată în legume, fructe, proteine, lactate, evitarea grăsimilor și dulciurilor în exces, aport optim de calciu și vitamina D, activitate fizică regulată, exerciții de postură, exerciții pentru întărirea musculaturii, evitarea căderilor, evitarea alcoolului și a fumatului, precum și pe terapia medicamentoasă.
Tratamentul medicamentos asigură creșterea densității mineral osoase precum și reducerea riscului de fractură.
Cele mai folosite medicamente sunt bifosfonații, medicamente antiresorbtive, datorită biodisponibilității și toleranței lor, sub formă orală cu regim de administrare săptămânală sau lunară, cât și perfuzabil (o data la 3 luni), terapia hormonală cu estrogen în special la femeile cu menopauză precoce (înainte de 40 de ani), terapia anabolică cu Teriparatide sau Abaloparatide tratament injectabil la pacienții cu risc foarte crescut de fractură sau terapia cu anticorp monoclonal Denosumab, injectabil, la pacienții cu intoleranță la bifosfonați și risc foarte crescut de fractură.
Eficacitatea tratamentului se realizează prin controale periodice la medicul endocrinolog pentru evaluarea statusului fosfo-calcic, a vitaminei D, a funcției renale precum și prin evaluări periodice DXA efectuate anual sau la 2 ani în funcție de particularitatea fiecărui caz.

Dr Șofîlcă Ioana
Medic specialist endocrinologie, atestat în osteoporoză, consultații adulți și copii, ecografie tiroidiana.