- Aţi deschis, deja de câţiva ani, o clinică ce este căutată de sibieni şi nu numai. Cât de greu a fost pentru un medic tânăr să îşi deschidă propria clinică?

Pot sa va spun ca ideea de a deschide o clinica isi are originea din perioada cand eram rezident si studiam chirurgia in Franta la CENTRE HOSPITALIERE DE COMPIEGNE, universitatea din Amiene. Acolo am vazut o alta abordare a relatiei medic pacient, abordare pe care am incercat, fara prea mare succes, sa o realizez si in sistemul de stat unde lucrez. Aceasta are la baza o altfel de colaborare intre medic si pacient, colaborare bazata pe respectul reciproc, pe prezentarea realitatii bolii, a posibilitatilor terapeutice, a riscurilor fiecarui tip de tratament, lasand pacientului posibilitatea de a-si alege metoda de terapie. Am reusit cu succes sa o implementez fara probleme in sistemul privat.

Ulterior, dupa 10 ani lucrati in sistemul de stat, am inceput prin inchirierea unui cabinet in cadrul unei policlinici private din Sibiu, impreuna cu colegul si prietenul meu Dr. Marius Antonescu, medic primar chirurg, care la ora actuala, satul de dificultatile din sistemul sanitar romanesc a plecat definitiv in Elvetia, unde bineinteles a fost primit cu bratele deschise si lucreaza in clinica din Delemont.

Aceasta experienta ne-a fost extrem de benefica si dupa un an am deschit un mic Centru Medical in care alaturi de mai multi medici tineri, colegi si prieteni, am activat inca un an de zile.

Datorita rezultatelor foarte bune si increderii date de satisfactia sutelor de pacienti vindecati, plini de avantul tineretii, ne-am mutat intr-un sediu nou, pe care l-am dotat la nivel ultramodern cu tot ce este mai nou pe piata in specialitatile pe care le avem.

Ideea este ca am reusit, trecand prin multe dificultati, sa realizez prin investitii propri, o clinica in care un colectiv tanar (fiecare medic are efectuata cel putin o specializare in strainatate) poate sa-si puna in slujba sibienilor intreaga pricepere.

- Ce fel de intervenţii faceţi în clinica dvs?

Daca initial paleta de interventii chirurgicale pe care le efectuam se reducea la: unghii incarnate, panaritii, abcese, flegmoane, lipoame, chisturi de diferite tipuri, nevi pigmentari, veruci (negi), patologie perianala - abcese, boala pilonidala, fistule perianale, fisuri anale, hemoroizi, tromboze hemoroidale, la momentul actual am introdus cu mare success o serie de alte interventii chirurgicale, pentru care spitalizarea era pana acum intre 3 si 7 zile. Astfel practicam in mod curent toate tipurile de interventii pentru varice, hernii inghinale, ombilicale, Spigel, ale liniei albe si mai nou chirurgia sanului. Toate aceste interventii se fac cu internare de zi, deci pacientul pleaca acasa in aceeasi zi, fara probleme legate de interventia chirurgicala, clinica beneficiind de un modern bloc operator, dotat cu aparat de anestezie generala si saloane utilate ultramodern. Aceste operatii, bineinteles, nu pot fi efectuate de catre un singur om. Ca si in spatele oricaror mari realizari si la noi exista o echipa sudata, bine pregatita compusa dintr-un medic anestezist, doi medici chirurgi care participa impreuna la toate interventiile chirurgicale, medici din specialitati conexe care contribuie la stabilirea unui diagnostic corect, personal mediu - minim absolventi ai Colegiului de nursing.
- Vorbiţi-ne despre intervenţiile chirurgicale fără spitalizare. Care sunt avantajele acestui tip de intervenţie, dar şi ce dezavantaje şi riscuri presupune.

Chirurgia fara spitalizare sau "chirurgia de zi" este un concept mai nou aparut la noi in tara, care provine din tarile dezvoltate, cu bogata experienta in medicina privata. Are la baza doua mari principii: inceperea rapida a recuperarii active a pacientului, imediat la finalul operatiei si o eficientizare din punct de vedere financiar al serviciilor medicale oferite pacientului. O sa incerc sa detaliez un pic fiecare din cele doua principii.

Fast-track surgery, conceptul introdus in chirurgia moderna, consta intr-un protocol ce contine tehnicile de baza folosite pentru a reduce agresiunea chirurgicala si stresul operator asupra organismului, prin minimalizarea durerii, reducerea complicatiilor, miniinvazivitatea, imbunatatirea evolutiei postoperatorii, scurtarea spitalizarii si recuperarea activa a pacientilor prin proceduri specifice.

Scurtarea perioadei de spitalizare duce automat la costuri mult mai mici atat pentru pacient, cat si pentru clinica privata, facand accesibile serviciile private pentru toate categoriile de populatie.

Legat de riscuri, având în vedere că pacientul care merge acasă să se recupereze nu este supravegheat de un medic, care să îi observe evolutia postoperatorie, este posibil să apara complicatii care sa nu fie observate. Aceste riscuri au fost contracarate prin discutii amanuntite cu pacientul ,atat preoperator, cat si postoperator, discutii in care i se explica pacientului totul despre boala de care sufera, despre interventia la care urmeaza sa fie supus, despre riscul operatiei, despre complicatiile care pot aparea intra si postoperator si mai ales ce are de facut acasa, ce trebuie sa observe si cum trebuie sa reactioneze. De asemenea pacientul primeste la externare o scrisoare medicala in care sunt precizate toate amanuntele enumerate anterior, pentru cazul in care pacientul din anumite motive (stres, emotii, anxietate etc.) uita cate ceva din ce i s-a explicat.

O scrisoare medicala, care contine aceleasi informatii, este trimisa in aceeasi zi, medicului de familie. Acesta va stii in cazul in care pacientul i se va adresa totul despre interventia suferita de pacient, despre complicatiile posibile si modul in care trebuie sa reactioneze.

Pacientul primeste in numara de telefon la care poate suna in orice moment pentru a se sfatui in legatura cu diferite probleme care pot aparea, iar periodic este chemat la control. Astfel, are posibilitatea de fi urmarit atat de medicul de familie, cat si de medicul operator.
- De ce credeţi că aleg pacienţii să apeleze la clinici particulare când aceiaşi medici îi găsesc şi în spitalele de stat?

In primul rand, eu cred ca medicii care lucreaza in ambele sisteme sanitare nu fac diferente in felul in care se poarta si trateaza un pacient la spital sau in privat.

Unde cred eu ca pot exista diferente : in dotarea moderna a clinicilor private, in conditiile hoteliere, in abordul pacientului de catre personalul mediu, in lipsa asteptarii prelungite si a cozilor dinaintea consultatiei.

- Care sunt lucrurile care vă îngreunează activitatea în clinica privată şi ce credeţi că ar trebui schimbat – poate din punct de vedere al legislaţiei?

Eu cred ca pacientul ar trebui sa beneficieze cu adevarat de asigurarea medicala pe care o plateste pe toata perioada vietii, si asta nu doar in sistemul de stat. Cu alte cuvinte in momentul in care cineva plateste o asigurare obligatorie, sa poata sa o foloseasca ori unde doreste, in sistemul privat sau in sistemul de stat. Acea asigurare ar trebui sa acopere real cheltuielile pe care o clinica privata sau de stat le are cu pacientul respectiv. Din punctul meu de vedere s-ar putea porni de la o evaluare reala a costurilor manoperelor chirurgicale ambulatorii coroborata cu calitatea serviciilor oferite.

Legat de aceasta problema am mai intalnit mici nemultumiri, ale unor persoane care se plangeau de faptul ca au platit o viata intreaga asigurare medicala, iar la momentul ivirii unei probleme medicale trebuie sa plateasca in sistemul privat.

- În paralel cu activitatea de la Proctoven sunteţi şi medic în Spitalul Judeţean. Care sunt diferenţele între cele două - activitatea în sistemul public şi în cel privat - şi de ce continuaţi să lucraţi şi în Spitalul Judeţean, în condiţiile în care aveţi propria clinică ?

Continui sa lucrez inca si in sistemul de stat din doua mari motive: primul este scopul pentru care eu am ales chirurgia – acela de a opera urgente, cazuri grave, pacienti cu cancer, pacienti pe care o interventie chirurgicala in sistemul privat i-ar costa o avere; deci la spitalul de stat fac chirurgia pentru sufletul meu, fara interese materiale, in timp ce in sistemul privat imi castig existenta. E greu sa traiesti dintr-un salariu de 1400-1500 de ron ca medic primar chirurg (asta incluzand si efectuarea a 2-3 garzi pe luna).

- Care a fost cea mai grea/complicată, operaţie pe care aţi făcut-o?

Nu cred ca exista operatii simple. Fiecare interventie are gradul ei de dificultate si de risc. Asta depinde si de pacient, de bolile asociate. De exemplu o interventie de hernie poate fi extrem de riscanta la un pacient diabetic, hipertensiv si care mai are si un istoric de infarct.

Ca si caz extrem de solicitant, este cel intens mediatizat, pe care l-am avut in urma cu trei ani – un accident rutier, in care unei femeie aflate pe locul din fata a unui automobil, care a intrat intr-o caruta ce transporta lemne, i-a fost strapuns pieptul de un lemn de 12 cm diametru. Pacienta a fost adusa constienta in UPU, cu lemnul fix in piept. Intraoperator am descoperit ca lemnul strapunse-se cutie toracica, a zdrobit lobul inferior al plamanului drept, a rupt diafragmul si ficatul, ulterior oprindu-se posterior intre coaste.

A scapat cu bine si de anul trecut este mama, pot sa va spun ca m-au invitat si la botez.

- Au fost, nu cu mult timp în urmă, discuţii vizavi de dotarea foarte proastă pe care o au secţiile de chirurgie din Spitalul Judeţean. Se vorbea de instrumentar vechi de zeci de ani, de faşe, care sunt de fapt nişte cârpe, şi tot felul de probleme. Cum este acum situaţia în spital?

Nu cred ca e corect sa vorbesc despre dotarea din spital, dar ce pot sa va spun este ca inca se face treba foarte buna in Clinica de Chirurgie I a Spitalului Clinic Judetean Sibiu, ca se fac eforturi mari, mai ales in ultima perioada pentru a oferi pacientilor conditii hoteliere de optime si interventii chirurgicale de calitate, iar gradul de multumire al pacientilor este foarte crescut.

- Ce credeţi că ar trebui schimbat în sistemul de sănătate public pentru ca lucrurile să meargă mai bine? Care sunt cele mai mari probleme?

Parerea mea este ca trebuie inceput cu mentalitatea. Daca fiecare factor de conducere al unitatii ar privi spitalul, respectiv sectia ca propria afacere si s-ar implica pentru a o face rentabila, eu cred ca lucrurile ar functiona mult mai bine.

- Nu aţi fost tentat să rămâneţi în străinătate? – vorbiţi un pic de experienţa din Franţa, cât de mult a contat pregătirea de acolo.

Am fost in Franta in ultimul an de rezidentiat, deci exact la faza in care toate cunostintele dobandite pe perioada primilor 5 ani de rezidentiat se cristalizau. Asa ca a contat enorm pentru pregatirea mea. Am putut compara ce faceau ei acolo cu ce am invatat eu pana atunci si pot sa va spun ca daca la nivel de dotare si conditii hoteliere nu poate exista comparatie, la nivelul pregatirii medicilor, a calitatii actului operator situatia e cam la fel. Eu cred chiar un plus pentru medicii romani, care pot realiza aceleasi tipuri de operatii cu mijloace net inferioare.

M-am integrat rapid in sistemul lor si am fost foarte apreciat, si ca recompensa la finalul anului mi s-a propus de catre medicul sef Dr. Raymond Andary o prelungire pe inca doi ani, pentru a pucea primi rezidenta franceza (in acea perioada Romania nu ers stat membru UE). Chiar daca oferta a fost extrem de avantajoasa, si conditiile de lucru deosebite, m-am intors acasa datorita familiei si atmosferei de acasa pe care nu o poti recreea niciunde. Pot sa va spun ca nu regret deloc acea decizie, chiar daca uneori sunt profund dezamagit de multiplele probleme care se ivesc in viata unui medic in Romania.

- De ce v-aţi făcut doctor şi de ce chirurg?

Am ales medicina deoarece provin dintr-o familie de medici si traditia isi spune cuvantul. Bunicul meu Dr. Horatiu Tanasescu a fost un stralucit ginecolog al Sibiului, el fiind, printre multe realizari, ctitorul Scolii de Moase de la Sibiu, iar bunica mea Dr. Eugenia Tanasescu a fost medic internist.

Chirurg, pentru ca toata viata mi-au placut provocarile, pentru ca sunt foarte ambitios si am vrut ce e mai greu in medicina.

- Cum trebuie să fie un medic pentru a fi un chirurg bun?

As incepe cu cea mai importanta - comunicarea. Nu poti sa practici chirurgia daca nu esti o persoana comunicativa, daca nu poti sa castigi increderea pacientului prezentandu-i boala sa, tipul de interventie la care va fi supus, beneficiile operatiei, dar mai ales riscurile si complicatiile care pot aparea.

Cred ca mai trebuie sa mai aiba o alta mare calitate - dorinta de a se perfectiona permanent. Nu poti sa faci ceva modern in chirurgie daca nu esti tot timpul pus la punct cu tot ce e nou in lume.

De asemenea sa fie un bun lider pentru a putea coagula in jurul sau o echipa performanta si nu in ultimul rand sa aiba puterea de a trece si peste insuccese, care sunt inerente pentru oricine munceste mult.