Boala Alzheimer este o boală degenerativă progresivă, care determină anumite modificări la nivelul creierului. Această boală reprezintă forma cea mai comună de demenţă la persoanele vȃrstnice(50-60%). Debutul acesteia poate fi precoce (ȋnaintea vȃrstei de 65 de ani) sau tardiv (după vȃrsta de 65 de ani).

Conform unui studiu realizat ȋn California (Midlife vs Late-Life Depressive Symptoms and Risk of Dementia, studiu publicat  în Archives of General Psychiatry ȋn mai 2012) s-a constatat că demenţa este mai frecventă ȋn rȃndul persoanelor care au suferit de depresie la vȃrsta adultă sau la vȃrsta a treia. Dintre factorii de risc amintim: vȃrsta ȋnaintată, istoric familial de boală Alzheimer (ȋn special dacă boala a aparut la rudele de gradul I), prezenţa genei apolipoproteina E-4, sindromul Down, diabetul, terapia hormonală de substituţie, traumatisme craniocerebrale repetate.

Sunt afectate: memoria, atenţia, orientarea, judecata, concentrarea, ȋnvăţarea, rezolvarea problemelor, limbajul, comportamentul, abilităţile sociale. Declinul memoriei este cel mai evident ȋn ȋnvăţarea de informaţii noi, iar ȋn cazuri mai severe poate fi afectată evocarea informaţiilor ȋnvăţate recent.

În general membrii familiei sunt cei care observă primii apariţia acestor modificări şi mai rar sunt sesizate chiar de către bolnav. În primul stadiu al bolii modificările sunt minime, de cele mai multe ori existȃnd tendinţa de a atribui simptomele procesului normal de ȋmbătrȃnire—de unde şi riscul de a nu diagnostica din timp o astfel de boală. De aceea este foarte important să recunoaştem simptomele şi să consultăm cȃt mai repede un medic de specialitate pentru ca persoana afectată să beneficieze de tratament din primele stadii ale bolii.

Există cȃteva particularităţi care pot fi recunoscute la pacientul cu demenţă incipient şi anume:

1. Bolnavul nu cere ajutor din proprie iniţiativă (nu consideră ca ar avea o problemă de sănătate, iar problemele de memorie şi celelalte modificări le pune pe seama ȋnaintării ȋn vȃrstă)
2. Are tendinţa de a privi spre aparţinători cȃnd este ȋntrebat ceva.
3. Are dificultăţi ȋn evocarea datei/adresei/spaţiului ȋn care se află
4. Ezitări ȋn limbaj (uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobişnuite)
5. Are tendinţa de a minimaliza şi/sau raţionaliza; poate fi deranjat de relatările rudelor privind comportamentul său
6. Trecerea rapidă de la o stare la alta fără un motiv anume
7. Pacientul nu pare bolnav
8. Aparţinătorul spune: “cu excepţia memoriei, este sănătos”.
9. Nu există istoric de traumatisme craniocerebrale, crize recente sau accidente vasculare cerebrale.

Diagnosticarea şi iniţierea tratamentului ȋn fazele incipiente ale bolii ajută la creşterea calităţii vieţii pacientului. De aceea este important să cunoaştem primele “semne” ale demenţei pentru a-i ajuta “pe cei ce uită”.

Dr. POPA  VERONICA
Medic specialist psihiatru
CENTRUL MEDICAL PROCTOVEN
Tel. Programari 0369/410858 sau 0735/545530