Hipertensiunea arterială este definită printr-o creștere a valorilor tensiunii arteriale, dincolo de valorile superioare considerate normale de 140/90mmHg. În peste 95 % din cazuri, nu există o cauză identificabilă pentru creșterea valorilor tensiunii arteriale, fiind astfel vorba de o hipertensiune arterială esentială. Într-un numar mai puțin important de cazuri este vorba de hipertensiune arterială secundară unor afecțiuni medicale, cum sunt apneea in somn, afecțiuni ale tiroidei,tumori ale glandelor suprarenale, boli ale rinichilor sau ale arterelor renale, malformații congenitale etc sau secundar administrării unor medicamente care prezinta ca efect creșterea valorilor tensiunii arteriale (antiinflamatoare nesteroidiene, contraceptive orale, decongestionante, droguri).
De ce este importantă diagnosticarea și tratamentul corespunzator al hipertensiunii arteriale?
Hipertensiunea arterială este un important factor de risc cardiovascular, valorile necontrolate sau insuficient controlate corelându-se cu o serie de complicații la nivel: cerebral ( risc de accident vascular cerebral ischemic sau hemoragic), cardiac ( îngroșarea muschiului inimii , insuficiență cardiacă ), renal (risc de insuficiență renală) sau la nivelul vaselor de sange (progresia aterosclerozei și afectarea circulației în diferite teritorii). Nu în ultimul rând reprezintă un important factor de risc pentru infarctul miocardic.
Astfel prin consecințele sale asupra organismului, reprezintă una din principalele cauze de mortalitate la nivel mondial.
În funcție de valorile tensiunii arteriale, hipertensiunea se poate clasifica in HTA ușoară (140-159/90-99mmHg), HTA moderată(160-179/100-109) și HTA severă (>180/110 mmHg)
Pacienții hipertensivi nu prezintă întotdeauna simptome, de multe ori hipertensiunea arterială fiind diagnosticată cu ocazia unui control de rutină. Apariția simptomelor în cazul pacienților hipertesivi este prezentă, în general cand există o afectare a organelor, secundară valorilor tensiunii arteriale necontrolate sau în cazul puseelor hipertensive cu valori ale tensiunii arteriale sever crescute. Principalele manifestări sunt: dureri de cap la nivelul frunții sau la nivelul cefei, amețeli, acufene (zgomote percepute anormal sub formă de țiuituri, vâjâituri,etc), epistaxis (hemoragii nazale).
Având în vedere consecințele importante ale acestei patologii asupra anumitor organe, in afara masuratorilor repetate ale valorilor tensiunii arteriale, atât la cabinetul medical cat și de catre pacient la domiciliu sau monitorizarea automata pe 24 ore cu ajutorul unor aparate (înregistarea Holter), sunt esențiale investigațiile suplimentare în cazul diagnosticarii pacienților cu hipertentiune arterială. Principalele investigații recomandate, atât imagistice cât și de laborator, sunt reprezentate de: electrocardiogramă, ecografia cardiacă, ecografia Doppler carotidiană și analizele de laborator uzuale( ionograma, uree, creatinină, hemoleucogramă, profil lipidic, glicemie), la care se pot adauga investigații mai amanunțite, în funcție de profilul de risc al pacientului sau în funcție de bolile asociate.
În afara măsurilor farmacologice de care dispunem, măsurile nefarmacologice reprezintă o parte esențială în controlul valorilor tensiunii arteriale. Principalele măsuri nefarmacologice pe care pacientul hipertentiv trebuie sa le respecte sunt: un regim alimentar hiposodat, cu o limitare a consumului de sare la 5g de clorură de sodiu zilnic, limitarea consumului de alcool, modificarea alimentației, pacientii fiind sfatuiti sa urmeze o dieta bogata in fructe si legume si reducerea consumului de grăsimi, reducerea greutații corporale în cazul pacienților supraponderali sau obezi, evitarea sedentarismului și practicarea sportului, renunțarea la fumat.
Tratamentul medicamentos pe care medicul cardiolog îl recomandă fiecarui pacient în parte,este adaptat vârstei pacientului, bolilor asociate, eventualelor tratamente concomitente si nu în ultimul rând ținând cont de toleranța pacienților.
Cât de frecvente sunt necesare vizitele la medicul specialist în cazul pacienților hipertensivi?
Pacienții cu hipertensiune arterială ușoară ar trebui monitorizați la 6 luni, dar în cazul pacienților cu valori crescute sau greu controlate, sunt necesare vizite mai frecvente. În ambele situații se recomandă ca pacientul sa fie urmarit în cadrul fiecarei vizite, atat clinic cât și cu ajutorul investigațiilor suplimentare.
Complicațiile determinate de hipertensiunea arterială, demonstrează importanța diagnosticarii precoce, a instituirii unui tratament adecvat, a unei bune colaborari între medic și pacient si nu în ultimul rând a respectarii recomandarilor medicului de către pacient.
Dr. Ramona Teodora Rau
medic specialist cardiolog - competenta ecocardiografie transtoracica, competenta ecografie carotidiana
